Parker Grant nu are nevoie de cine stie ce ochelari ca sa-si poata da seama cum sunt oamenii.
Oare lucrurile chiar sunt asa cum par?.
Insa descopera ca nu poate scapa de trecut si, pe masura ce afla adevarul despre oamenii din jurul ei - despre Scott, despre tatal ei -, Parker isi pierde siguranta cu care analizeaza lumea din jur.
De exemplu, vrea sa se inscrie in echipa de alergari (v-ati prins, ochii nu-i functioneaza, dar picioarele, da), le da sfaturi afectuoase, dar dure, colegilor ei de o naivitate dureroasa si are grija sa-si daruiasca siesi stelute aurii pentru fiecare zi in care se abtine sa planga din cauza mortii tatalui sau, survenita cu trei luni in urma.
Oricum i se pare ca are destule pe cap.
Cand acest baiat reapare in viata ei pe neasteptate, dupa o absenta de mai multi ani, Parker isi da seama ca exista o singura reactie corecta - sa-l respinga pana cand incepe sa-l doara.
Ca sa va convingeti, intrebati-l pe Scott Kilpatrick, baiatul care i-a frant inima.
Nu veti primi o a doua sansa.
Pentru asta a inventat Regulile: nu va purtati altfel cu ea doar pentru ca e nevazatoare si nu profitati niciodata de ea.
Parker Grant nu are nevoie de cine stie ce ochelari ca sa-si poata da seama cum sunt oamenii
