Lucrarea reprezinta tabloul vietii unui barbat duhovnicesc contemporan noua, fara sa se deosebeasca in exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, dupa cuvantul Mantuitorului, ostenindu-se mai ales in camara sufletului sau, mergand pe calea poruncilor Evanghelice.
Dupa cum nu trebuie sa ne amagim, vazand apropiata liniste a lumii acesteia si dulceata ei, pentru ca e scurta si, in sfarsit, plina de durere, tot asa nu trebu.
Daca vrem sa lucram pentru Domnul Dumnezeu Staretul Moise ne avertizeaza ca trebuie sa fim pregatiti pentru ispitire.
Caci sufletul a invatat legea lui Dumnezeu, iar trupul s-a supus intelepciunii sufletului, si atunci se vad aceste fapte: iubirea de Dumnezeu si de aproapele, pacea cu toti, blandetea, simplitatea, bunavointa, milosardia fata de toti, modestia, infranarea, neprihanirea, nerautatea, iar aceste fapte sunt roade ale Duhului Sfant pe care Staretul Moise le-a primit.
Lucrarea parintelui Moise ca intaistatator ne arata ca a fost un barbat bun, plin de credinta si de roade bune.
Despre programul launtric neincetat al staretului, pe drumul virtutilor in timpul carmuirii sale, putem vorbi judecand doar dupa lucrarile sale exterioare.
A fost un luptator impotriva patimilor si un lucrator rabdator al poruncilor lui Hristos.
Staretului nu-i placea sa vorbeasca despre faptele sale si nimanui, niciodata nu i-a povestit de lucrarile harului dumnezeiesc pe care il simtea, fara indoiala.
Marturie intru aceasta slujesc lucrarile sale si sfaturile sale scrise si date unor apropiati si care au ajuns pana la noi.
Atat prin vederea duhovniceasca a lucrurilor si prin simtamintele educate printr-un studiu indelungat in deosebirea binelui de rau, cat si prin taria vointei inradacinate intr-o directie buna.
Fiind intaistatator la o varsta matura, dupa anii trupesti, era aproape si de maturitatea duhovniceasca.
Viata de nevointa in pustie, studiul, implinirea in fapta a scrierilor Sfintilor Parinti, deopotriva, si necazurile pe care parintele le-a intampinat in tinerete si totodata purtate cu rugaciune si supunere voii lui Dumnezeu, au pregatit atat de mult, au intarit si au luminat pe omul sau launtric.
In anul 1826, la varsta de 43 de ani, parintele Moise, pe atunci ieromonah, a fost numit conducatorul Sihastriei Optina si timp de 37 de ani la rand a stat neclintit la dumnezeiasca straja a turmei incredintate lui.
A inteles, inca din tinerete ca lumea trece si impreuna cu dansa si intreitele ei pofte.
Nu se schiteaza in acest volum in linii generale figura minunata a maretiei sale morale, deseori irealizabila pentru simpli muritori, ci se infatiseaza, pentru folosul duhovnicesc al cititorilor, credinta lui in „foarte putin”, care se vede in diferite intamplari ale vietii si in aceea, cum el, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin aceasta nevointa a dobandit treptat o maretie duhovniceasca, acea biruinta asupra patimilor sufletului si trupului, acea curatie a inimii, care constituie scopul vietii launtrice si al lucrarii crestinului.
Fara indoiala ca orice cititor chibzuit si atent, care cauta folosul duhovnicesc, il va gasi in cuvintele si lucrarile raposatului arhimandrit Moise, dar mai ales intaistatatorii asezamintelor monahale vor intalni aici un model si un maret exemplu al faptului ca si in timpurile noastre triste este posibil sa te comporti ca un pastor duhovnicesc si sa pastoresti cu succes turma lui Hristos.
A dus "greutatea arsitei si a inmultit talantii dati de Domnul”.
Lucrarea reprezinta tabloul vietii unui barbat duhovnicesc contemporan noua, fara sa se deosebeasca in exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, dupa cuvantul Mantuitorului, ostenindu-se mai ales in camara sufletului sau, mergand pe calea poruncilor Evanghelice.
Traducerea din limba rusa este realizata de parintele profesor Teoctist Caia.
La Editura Doxologia a aparut al saptelea volum din Colectia &bdquo
Cuviosi Stareti de la Optina”, intitulat &bdquo
Staretul Moise de la Optina”.
A dus „greutatea arsitei si a inmultit talantii dati de Domnul”.
Lucrarea reprezinta tabloul vietii unui barbat duhovnicesc contemporan noua, fara sa se deosebeasca in exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, dupa cuvantul Mantuitorului, ostenindu-se mai ales in camara sufletului sau, mergand pe calea poruncilor Evanghelice
