Filmul evoca viata unuia dintre cei mai mari pictori romani - Stefan Luchian, o viata inceputa spectaculos sub semnul succesului si al faimei.
Este omagiul unui mare artist adus altui mare artist..
A venit sa-i cante la vioara spre a-i mai alina suferinta.
Inainte ca tumultoasa lui viata, arsa ca o lumanare, sa se stinga, intr-o noapte Luchian primeste vizita lui George Enescu.
Astfel au fost pictate "Anemonele".
Pastreaza ca model doar florile.
Cand paralizia ii ajunge la degete, continua sa picteze cu penelul legat de brat.
Apar primele semne ale gloriei artistice.
Tot ce-i mai ramane este pictura; asupra ei isi va concentra Luchian putina putere ce i-a mai ramas.
Iubita il paraseste, prietenii de asemenea...
Este inceputul sfarsitului.
Apoi apar primele semne ale bolii care il va lasa paralizat.
Luchian se vede nevoit sa-si castige existenta cantand la flaut in orchestra Teatrului National.
Averea mostenita s-a risipit.
Curand insa, visul aluneca in cosmar.
Refuzat la Salonul oficial de pictura, organizeaza alaturi de alti tineri o expozitie a "Independentilor" care va provoca scandal, dar le va aduce si succes.
Pana si momentele de impas profesional se intorc in favoarea lui.
Sportiv de performanta - a castigat prima cursa de velocipede Giurgiu-Bucuresti - nelipsit de la celebrele "batai cu flori" de la Sosea, clien al cafenelei Fialkovsky, loc faimos de intalnire pentru artistii vremii, Luchian face figura de rasfatat al sortii.
S-ar putea dedica intru totul picturii, dar nu! Firea lui sociabila si imensa pofta de viata il imping spre o existenta mai superficiala, poate, dar cat de stralucitoare...
Al norocului, de asemenea! O mostenire importanta il pune la adapost de grijile materiale.
Filmul evoca viata unuia dintre cei mai mari pictori romani - Stefan Luchian, o viata inceputa spectaculos sub semnul succesului si al faimei
