„Fiul meu este un corp plutitor intr-o apa neagra, el bate la usa, nu vrea sa ma deranjeze, merge in varful picioarelor, lipit de pereti, ocupa atat de putin spatiu, incat imi vine sa-l leg de scaun si sa-l hranesc fortat, el ma imbratiseaza uneori, iar eu nu-l strang prea tare, pentru ca mi-e teama sa nu-l sparg in bucati.
Eu si parintele Nicolae treceam intr-o zi pe acolo, pe langa cei care transportau bidonul, iar parintele s-a oprit si le-a zis:– Vedeti cum plutesc prajiturile acelea? Credeti-ma, cand am fost la puscarie, daca ne-ar fi dat in ziua de Paste asemenea mancare cum dati voi acum la porci… Pai, porcii astia sunt niste boieri, mananca ciorba cu prajituri plutind pe deasupra… Aoleu si vai!” .
Se intampla uneori ca peste laturi sa fie aruncate si niste prajituri care poate se intarisera sau rancezisera prin camara.
Ca sa duca resturile de la bucatarie pana la porci era ceva drum, asa ca foloseau un carucior, in care transportau un bidon de plastic mare, de 60 de litri, plin cu resturi.
Va amintiti ceva?” „Unii baieti din manastire aveau indatorirea de a «tapa» mancare la porci.
Am mers un colt inapoi si v-am gasit aici, pe drum.
Nu stiu, Dumnezeu m-a facut sa intorc capul! Adica nu doar sa intorc capul, a fost mai mult.
Mergeam spre casa si mi-a parut ca am auzit ceva in spatele meu.
V-a lovit o masina.
Fiul meu este de sticla si il admir in tacere, pentru ca s-a intors la mine, desi nimeni din lumea asta imputita si coclita n-a crezut ca acest pui de jidan cacacios si incapatanat va putea supravietui.” „Am dat sa ma ridic, dar imi era imposibil.– Fir-ar sa fie, am uitat sa ma prezint! Steinhardt!S-a aplecat, mi-a intins mana, a ezitat, apoi si-a retras-o.– Nu puteti sa va miscati. „Fiul meu este un corp plutitor intr-o apa neagra, el bate la usa, nu vrea sa ma deranjeze, merge in varful picioarelor, lipit de pereti, ocupa atat de putin spatiu, incat imi vine sa-l leg de scaun si sa-l hranesc fortat, el ma imbratiseaza uneori, iar eu nu-l strang prea tare, pentru ca mi-e teama sa nu-l sparg in bucati
