Il cunoastem pe sarbatoritul nostru, pe procurorul Augustin Lazar, mai cu seama ca pe cel care a salvat pentru patrimoniul national bratarile dacice de aur si legea municipiului Troesmis.
Toate siturile noastre arheologice sunt gaurite, civilizatia dacica, unica in felul ei, nu va mai put.
Nu cumva am ajuns intr-o fundatura a civilizatiei? Statul roman a privit cu prea multa ingaduinta proliferarea detectoarelor de metale, iar cele cateva voci competente, dar singulare, nu au fost ascultate.
Cand aud ca, de pilda, un koson furat ar costa 1.000 de euro, nu pot sa nu ma intreb la cati euro ar putea fi evaluata o simfonie a lui Beethoven.
De-aici vine si factorul agravant ca opera de arta si artefactul istoric au devenit o marfa, iar interesul pentru ea nu mai este de natura intelectuala, ci curat comerciala.
Cu totul altfel gandeste un parvenit, care, spre a se legitima in vreun fel in fata sa si a altora, pastreaza numai pentru sine ceea ce li s-ar cuveni tuturor.
Astazi insa traim intr-o societate democratica, in care dreptul de a se bucura de opere de arta sau de artefacte istorice il are oricare dintre noi.
In istoria artelor colectionarii au avut un loc bine definit.
Timp de secole sau chiar de milenii, artistii nu ar fi putut supravietui si crea fara sprijinul material al statului, al bisericii, al unor aristocrati sau al unor cetateni bogati.
Ajunsi in acest punct, se cuvine sa-i aducem in discutie pe colectionari.
Chiar si cel mai afon dintre ei ar cheltui o avere pentru a pune mana pe o partitura de-a lui Mozart.
Fiecare ar vrea insa s-o aiba pe Mona Lisa numai pentru sine.
Nu cunosc parveniti, care sa adune cu nemiluita volume de Shakespeare, Goethe sau Voltaire sau care sa colectioneze interpretari celebre ale lui Bach sau Beethoven.
Patrimoniul spiritual se poate apara, prin natura sa, mai bine decat cel material.
Ce sa mai vorbim despre studierea limbii latine, esentiala pentru intelegerea propriei limbi si pentru dezvoltarea mecanismului gandirii? Mai exista la noi vreun factor de decizie, care sa cunoasca declinarile din limba latina? Rezultatul este ca formatori de opinie, ziaristi si politicieni, lipsiti de vocabularul pe care ar fi trebuit sa si-l insuseasca in scoala, "implementeaza" tot soiul de barbarisme, care apoi se raspandesc in public.
Ma marginesc sa constat ca se citeste tot mai putin, ca in scoala, in loc de cronicari sau de literatura clasica, se invata pe de rost niste rezumate ale operelor lor si ca in curand vom avea nevoie de dictionar pentru a deslusi o strofa a lui Eminescu.
Nu voi pierde mult timp cu primul.
Patrimoniul este indeobste impartit in unul spiritual si unul material.
Patrimoniul nostru national nu este decat parte a patrimoniului universal, tot asa cum nu poate fi socotit un bun roman cel care nu este si un bun european.
La baza Europei moderne se afla civilizatia greco-romana si traditiile iudeo-crestine.
Nu suntem singurii care gandesc astfel.
Toate acestea alcatuiesc o forma mentis, fara de care ramanem ai nimanui.
Am mostenit de la stramosii nostri o frumoasa limba de sorginte latina, am tinut minte povestile bunicilor nostri, ne-am patruns de rugaciunile lor, privim cu incantare bisericile inaltate cu credinta, cladirile somptuoase, complexele arhitecturale din orase, minunata arhitectura a satului romanesc, invatam din istorie evenimentele memorabile prin care a trecut aceasta tara, cunoastem din carti sau din muzee artefactele folosite in alte vremuri, operele de arta create de artistii nostri sau ai altora, ne simtim bine in natura adaptata nevoilor societatii noastre.
O societate care nu-si respecta trecutul, nu are nici viitor.
De fata cu un asemenea exemplu, simt nevoia de a asterne pe hartie cateva ganduri despre patrimoniul national si universal.
Trebuie sa ai caracter, sa fii insufletit de un crez, sa-ti urmezi calea in ciuda apatiei celorlalti si a piedicilor de tot felul si sa-ti iubesti cu adevarat tara.
Pentru asemenea izbanda nu este de-ajuns sa te duci zilnic la serviciu, sa rezolvi in limite conventionale dosarele si sa astepti pensia.
Il cunoastem pe sarbatoritul nostru, pe procurorul Augustin Lazar, mai cu seama ca pe cel care a salvat pentru patrimoniul national bratarile dacice de aur si legea municipiului Troesmis
