Studii de drept al patrimoniului cultural si natural. Patrimonium. In Honorem Augustin Lazar - Mircea Dutu, Ovidiu Predescu, Sorin Alamoreanu

Descriere YEO:

Studii de drept al patrimoniului - Disponibil la libris.ro

Pe YEO găsești Studii de drept al patrimoniului de la Ovidiu Predescu, în categoria Drept.

Indiferent de nevoile tale, Studii de drept al patrimoniului cultural si natural. Patrimonium. In Honorem Augustin Lazar - Mircea Dutu, Ovidiu Predescu, Sorin Alamoreanu din categoria Drept îți poate aduce un echilibru perfect între calitate și preț, cu avantaje practice și moderne.

Preț: 148.5 Lei

Caracteristicile produsului Studii de drept al patrimoniului

• Brand: Ovidiu Predescu
• Categoria: Drept
• Magazin: libris.ro
• Ultima actualizare: 11-04-2024 01:14:23

Comandă Studii de drept al patrimoniului Online, Simplu și Rapid

Prin intermediul platformei YEO, poți comanda Studii de drept al patrimoniului de la libris.ro rapid și în siguranță. Bucură-te de o experiență de cumpărături online optimizată și descoperă cele mai bune oferte actualizate constant.

Descriere magazin:
Il cunoastem pe sarbatoritul nostru, pe procurorul Augustin Lazar, mai cu seama ca pe cel care a salvat pentru patrimoniul national bratarile dacice de aur si legea municipiului Troesmis. Pentru asemenea izbanda nu este de-ajuns sa te duci zilnic la serviciu, sa rezolvi in limite conventionale dosarele si sa astepti pensia. Trebuie sa ai caracter, sa fii insufletit de un crez, sa-ti urmezi calea in ciuda apatiei celorlalti si a piedicilor de tot felul si sa-ti iubesti cu adevarat tara. De fata cu un asemenea exemplu, simt nevoia de a asterne pe hartie cateva ganduri despre patrimoniul national si universal. O societate care nu-si respecta trecutul, nu are nici viitor. Am mostenit de la stramosii nostri o frumoasa limba de sorginte latina, am tinut minte povestile bunicilor nostri, ne-am patruns de rugaciunile lor, privim cu incantare bisericile inaltate cu credinta, cladirile somptu­oase, complexele arhitecturale din orase, minunata arhitectura a satului romanesc, invatam din istorie evenimentele memorabile prin care a trecut aceasta tara, cunoastem din carti sau din muzee artefactele folosite in alte vremuri, operele de arta create de artistii nostri sau ai altora, ne simtim bine in natura adaptata nevoilor societatii noastre. Toate acestea alcatuiesc o forma mentis, fara de care ramanem ai nimanui. Nu suntem singurii care gandesc astfel. La baza Europei moderne se afla civilizatia greco-romana si traditiile iudeo-crestine. Patrimoniul nostru national nu este decat parte a patrimo­niului universal, tot asa cum nu poate fi socotit un bun roman cel care nu este si un bun european. Patrimoniul este indeobste impartit in unul spiritual si unul material. Nu voi pierde mult timp cu primul. Ma marginesc sa constat ca se citeste tot mai putin, ca in scoala, in loc de cronicari sau de literatura clasica, se invata pe de rost niste rezumate ale operelor lor si ca in curand vom avea nevoie de dictionar pentru a deslusi o strofa a lui Eminescu. Ce sa mai vorbim despre studierea limbii latine, esentiala pentru intelegerea propriei limbi si pentru dezvoltarea mecanismului gandirii? Mai exista la noi vreun factor de decizie, care sa cunoasca declinarile din limba latina? Rezultatul este ca formatori de opinie, ziaristi si politicieni, lipsiti de vocabularul pe care ar fi trebuit sa si-l insuseasca in scoala, "implementeaza" tot soiul de barbarisme, care apoi se raspandesc in public. Patrimoniul spiritual se poate apara, prin natura sa, mai bine decat cel material. Nu cunosc parveniti, care sa adune cu nemiluita volume de Shakespeare, Goethe sau Voltaire sau care sa colectioneze interpretari celebre ale lui Bach sau Beethoven. Fiecare ar vrea insa s-o aiba pe Mona Lisa numai pentru sine. Chiar si cel mai afon dintre ei ar cheltui o avere pentru a pune mana pe o partitura de-a lui Mozart. Ajunsi in acest punct, se cuvine sa-i aducem in discutie pe colectionari. Timp de secole sau chiar de milenii, artistii nu ar fi putut supravietui si crea fara sprijinul material al statului, al bisericii, al unor aristocrati sau al unor cetateni bogati. In istoria artelor colectionarii au avut un loc bine definit. Astazi insa traim intr-o societate democratica, in care dreptul de a se bucura de opere de arta sau de artefacte istorice il are oricare dintre noi. Cu totul altfel gandeste un parvenit, care, spre a se legitima in vreun fel in fata sa si a altora, pastreaza numai pentru sine ceea ce li s-ar cuveni tuturor. De-aici vine si factorul agravant ca opera de arta si artefactul istoric au devenit o marfa, iar interesul pentru ea nu mai este de natura intelectuala, ci curat comerciala. Cand aud ca, de pilda, un koson furat ar costa 1.000 de euro, nu pot sa nu ma intreb la cati euro ar putea fi evaluata o simfonie a lui Beethoven. Nu cumva am ajuns intr-o fundatura a civilizatiei? Statul roman a privit cu prea multa ingaduinta proliferarea detectoarelor de metale, iar cele cateva voci competente, dar singulare, nu au fost ascultate. Toate siturile noastre arheologice sunt gaurite, civilizatia dacica, unica in felul ei, nu va mai put