- Mandita, zise Ionut cu glas tremurat, daca Dumnezeu o-ngadui intr-altfel si n-oi mai afla cale de-ntoarcere, sa-ti urmezi viata, caci te dezleg de toate fagaduielile. - Badita, sa te-ntorci, badita, c-altfel ma prapadesc fara tine! Fragment .
Mandita ii cuprinse gatul cu bratele amandoua si se lipi de el.
Ionut se ridica sa plece. - Doamne, osandeste-ma cum vrei, numai ada-mi-1 pe badita-napoi! - Nu-ti cere osanda, copila mea draga. - Badita, badita, ce nenorocire pe capul nostru! - Vor trece toate, Mandita. - Mandita, copila mea draga! o striga Ionut, luand-o in brate.
Te voi astepta pana la sfarsitul vietii si daca n-ai sa te mai intorci vreodata, viata mea se va sfarsi la manastire, unde-mi voi plange nenorocul si soarta. - Sa nu spui asta, badita, sa n-o spui, raspunse fata cu glas sugrumat.
Se uita la Ionut printre lacrimile care-i scaldau obrajii si-o frica de moarte pusese stapanire pe ea.
Un nod i se pusese in gat si-i oprea vorbele.
Un tremur dureros o zguduia din cap si pana-n picioare.
Fata incremeni. - Mandita, zise Ionut cu glas tremurat, daca Dumnezeu o-ngadui intr-altfel si n-oi mai afla cale de-ntoarcere, sa-ti urmezi viata, caci te dezleg de toate fagaduielile
