Ii fac semn sa mi se aseze pe genunchi.
Nu te gandi!.
Esti un ratat! Nu te gandi...
Esti damnat sa fii prizonierul propriei firi.
Tu nu esti cine spun ei.
E ambuteiaj, stiu.
Recita soptit un poem de Shakespeare, cautandu-si loc printre alte voci spre timpanele mele.
Directionarea gresita a furiei, dar nu-mi pasa.
Cred ca am mai zis-o, dar o pot repeta la nesfarsit: sa-l ia naiba pe inventator.
Mai bine ne ingramadim intr-un fotoliu (desi ea il percepe ca pe un gest de intimitate) decat sa ma asez pe canapea.
Ii fac semn sa mi se aseze pe genunchi