În istorie am pornit deci ca arhivist, am crescut în masele documentare ale arhivelor, în praful documentelor, meserie căreia i-am rămas credincios până la capăt. 107).. (Memorii, Bucureşti, 1993, p.
Specialitatea e doar meserie dacă nu face cât de cât legătura cu cultura mare“.
Aceasta s-a impus empiric, din ambianţa culturală în care am crescut.
Am avut prieteni de condei, am consumat multă literatură, artă, arte plastice, muzică de toate naturile, clasică, populară.
Am învăţat gramatică latină, gramatică ungurească, nicicând gramatică românească.
Orizontul istoric, orizontul culturii în genere mi l-am lărgit autodidact la luminile Occidentului.
Scrisul l-am deprins mai mult din lecturi decât din vreo şcoală.
Am crescut desigur la şcoala istoriografiei româneşti, a literaturii române.
Mentorul adevărat istoric însă mi-a fost cartea franceză, numele ilustre ale istoriografiei franceze.
Toată activitatea mea s-a alimentat, a crescut din masa documentaţiei.
Dată fiind natura documentaţiei, m-am stabilizat în istoria Transilvaniei, am frecventat multă bibliografie istorică maghiară. În istorie am pornit deci ca arhivist, am crescut în masele documentare ale arhivelor, în praful documentelor, meserie căreia i-am rămas credincios până la capăt
