Nu mică va fi surpriza cititorului familiarizat cu textele clasice ale psihanalizei să găsească în Sursele bucuriei o cu totul altă psihanaliză.
sacrificiul Etimologie și definiție • Prototipuri religioase • Contribuții psihanalitice • Triada altruism — masochism — narcisism • O încercare de sinteză • sacrificiul în cadrul clinic • Remarci de încheiere Referințe bibliografice Despre autor DETALII: Autor: Salman Akhtar Data aparitie: An aparitie: 2018 Format: 145 x 205 mm Tip coperta: Broșată Numar pagini: 288 Traducator: Laura Netea Ilustrator:.
iertarea Definiție și dinamică • Originile evoluționiste și ontogenetice • Sindroame psihopatologice • Implicații tehnice • Contribuții mai recente • Remarci de încheiere 6.
generozitatea Definiție și dezvoltare • Cinci variante patologice • O încercare de sinteză • Implicații tehnice • Remarci de încheiere 5.
ACȚIUNI POZITIVE 4.
recunoștința Definiție și fenomenologie • Originile în cadrul dezvoltării • Psihopatologie • Implicații tehnice • Remarci de încheiere PARTEA A II‑A.
reziliența Definiție și argumente psihanalitice • Trei oameni excepționali • Lecții din viețile lor • Unele studii mai recente • Remarci de încheiere 3.
Curajul Etimologie, definiție și subtipuri • Contrafobia și lașitatea • Relația cu bucuria, credința și înțelepciunea • Originile ontogenetice • Curajul în cadrul clinic • Remarci de încheiere 2.
ATRIBUTE POZITIVE 1. - Salman Akhtar - Salman Akhtar Cuprins Mulțumiri Prefață PARTEA I.
Este, de asemenea, interesat de abordarea psihanalitică a culturilor orientale.
La Editura Trei, a mai apărut volumul său Sursele suferinței.
Salman Akhtar este profesor de psihiatrie la Jefferson Medical College și psihanalist-formator în cadrul Centrului Psihanalitic din Philadelphia.
Aceasta schimbare de perspectivă modifică nu numai antropologia și psihologia psihanalitică, ci și practica psihoterapiei psihanalitice.
Psihanaliza contemporană, printre ai cărei reprezentanți marcanți se numără și Salman Akhtar, admite existența unor trăsături pozitive, inerente naturii umane, cum ar fi curajul, recunoștința, generozitatea, iertarea, tratate pe larg în cartea de față.
Trăsăturile pozitive ale omului erau privite ca rezultat al prelucrării culturale a premiselor sale naturale (sublimarea instinctelor sexuale și agresive). În spatele acestei viziuni se afla concepția despre relația dintre natură și cultură, conform căreia natura omului, aculturală sau anticulturală, se opune ireductibil culturii.
La Freud și la cei mai mulți dintre continuatorii săi, întreaga atenție era concentrata asupra negativului, asupra patologiei psihice, asupra cauzelor acesteia și asupra mijloacelor terapeutice de a produce vindecarea.
Nu mică va fi surpriza cititorului familiarizat cu textele clasice ale psihanalizei să găsească în Sursele bucuriei o cu totul altă psihanaliză
