In viziunea aztecilor, au existat doua locuri misterioase - Tamoanchan si Tlalocan.
Astfel par sa fi stat lucrurile inca din timpurile stravechi." Alfredo Lopez Austin.
Cu toate acestea, Tamoanchan si Tlalocan se confunda.
In interiorul sau ajung oamenii morti sub protectia sau in urma atacului zeului ploii.
Este un munte gol plin de roade deoarece in el exista un sezon productiv etern.
Tlalocan, in schimb, este loc al mortii.
Perechea suprema, Ometecuhtli si Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fatului in pantecele mamei, si tot Tamoanchan a fost locul in care, in timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului dupa ce au zdrobit boabele cu propriile lor masele.
Tamoanchan este loc al creatiei.
In cazul nostru amesteca de asemenea istoria cu mitul.
Ceata amesteca somnul cu veghea.
Neaga miscarea atunci cand o invaluie iar fasiile sale simuleaza ca ceea ce este static se misca.
Ceata este tacere.
Dar cuvantul ceata lamureste prea putin, pentru ca ceata, ca prezenta sau cuvant, atenueaza clarobscurul, sterge contururile, opacizeaza culorile, ghideaza in chip inselator mana ce voieste sa atinga si tulbura miresmele cu masa ei umeda.
Astfel au definit Tamoanchan-ul si Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre si descrierile religiei stravechi. "Tinuturi ale cetii.
In Tamoanchan si Tlalocan, Alfredo Lopez Austin ofera noi interpretari ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, si credintele indienilor moderni.
Astazi, cei care studiaza religia vechilor mexicani incearca sa le gaseasca in sistemul cosmic, pentru a intelege mai bine gandirea religioasa mesoamericana, dar sursele scrise cu privire la aceste doua locuri sunt greu de inteles.
Istoricii au incercat sa inteleaga si sa clarifice semnificatia acestor doua locuri din secolul al XVI-lea.
Tlalocan, in schimb, era un paradis terestru situat in interiorul unui munte vesnic verde si frumos, locul in care salasluiau oamenii care au murit prin inec, rapusi de fulger sau de boala.
Miturile despre Tamoanchan il descriu ca pe locul de obarsie al tuturor fiintelor.
Desi sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele in mitologia azteca raman obscure.
In viziunea aztecilor, au existat doua locuri misterioase - Tamoanchan si Tlalocan
