Televiziunea a schimbat lumea, a modificat perceptia asupra realitatii si, mai ales, a introdus fantasma posibilitatii de a fabrica realitatea prin "oglindire", si acum s-a retras, a "disparut".
Bogdan Ghiu.
Care a ucis si arta presei, si arta jurnalismului, si arta televiziunii, obstinindu-se sa ne faca, economic, sa credem ca noul e nul, ca ne este de-ajuns sa ne incolonam cuminti sub stindardul si cuvintele ei de ordine pentru a deveni contemporani cu propriul prezent, cind, de fapt, acesta este de inventat, de creat.
Prin urmare, detest activ media.
Mi-e dor de presa, mi-e dor de jurnalism, mi-e dor de televiziune: toate sint arte.
Anume, deci, creat pentru a-i arde circuitele primare, si pentru a concentra imploziv falsa istoricitate narativa, de "poveste", a "epocalipsei" contemporane. "TELEPITECAPITALISM": un cuvint pe care maimuta de televizor, maimuta-media, noua specie traitoare a capitalismului pur semiotic, nu poate nici macar sa-l silabiseasca.
Stadiu ultim al flatarii populiste de piata a consumatorului-rege, acest gest reprezinta, de fapt, din partea jurnalistilor, o ipocrizie menita a masca o demisie, o lene, o dezertare, acceptarea unei infringeri: dizolvarea jurnalismului in "media".
Cu totii am devenit "media" si medii, "tu esti realitatea", adica "tu esti televiziunea". "Noi, media", pentru a-l cita pe fiul meu, Miron.
Asemenea democratiei insesi, pe care o incarneaza incorporal, transvizibil, televiziunea a generalizat transparenta, facindu-ne pe toti transparenti unii la altii, transformindu-ne, din mesaje auconsistente, producatoare de realitate, in medii.
Televiziunea ca atare nu mai reprezinta citusi de putin o noutate, si a-i mai pune in discutie, azi, principiile de baza poate parea un gest demodat, depasit, inutil.
Televiziunea a schimbat lumea, a modificat perceptia asupra realitatii si, mai ales, a introdus fantasma posibilitatii de a fabrica realitatea prin "oglindire", si acum s-a retras, a "disparut"
