Ceea ce ne interesează aici este fenomenul teatral în ansamblul său: faptul că există ceva structurat ca un proces (ca o reprezentație), și care, la urma urmei, se joacă.
Tot ce-i mai trebuie e doar magnetul care să alinieze în jurul său pilitura de fier și s-o asambleze într-o hristologie, o doctrină a Sfintei Treimi, o doctrină a vieții ecleziastice și creștine.
Structura operei:Teodramatica vol I: ProlegomeneTeodramatica vol II: Dramatis Personae – Omul în Dumnezeu – În pregătireTeodramatica vol III: Dramatis Personae – Persoanele în Hristos – În pregătireTeodramatica vol IV: Acţiunea – În pregătireTeodramatica vol V: Deznodământul – În pregătire.
Dar teologul care va răsfoi aceste pagini cu un oarecare fler, va putea zări de pe acum anticipat și quasi in obliquo temele ei, care se anunță și licăresc deja pretutindeni.
Ea construiește doar eşafodajul pe care ulterior gimnaștii să-și poată exersa măiestria.
Cartea de față este așadar o culegere de materiale și motive.
Față de teologi, desigur, a căror răbdare va fi pusă chiar necuviincios la încercare, deoarece in recto aici nu se va face chiar niciun pic de teologie, ci se va strânge momentan doar materialul pentru teologia viitoare.
Dar filosofia s-a ocupat până acum la fel de puțin de teatru ca și teologia, ca și cum ostracizarea actorilor din polisul platonic și-ar fi prelungit efectul de-a lungul secolelor.
Hans Urs von Balthasar
Atât în ce privește extensia cât și conținutul lor, aceste „Prolegomene" necesită din capul locului o justificare.
Ar exista, desigur, și posibilitatea filosofică de înțelegere a teatrului, care ar putea porni chiar de la fenomenul prin care copilul tinde să-și transpună lumea experienței în situații teatrale: în înțelegerea lucrurilor, în reacțiile la ele, în limbaj, în toate formele jocului său; de aici s-ar putea demonstra că teatralitatea este un instinct uman primitiv, despre care s-a spus că ar fi chiar mai primitiv decât necesitățile noastre estetice.
Totul trebuie să devină (din perspectiva noastră) transparent pentru teologie, toate elementele teatrului să fie făcute utilizabile pentru ea.
Ceea ce ne interesează aici este fenomenul teatral în ansamblul său: faptul că există ceva structurat ca un proces (ca o reprezentație), și care, la urma urmei, se joacă
