În limba greacă, eikonographia înseamnă „scriere cu imagini”.
Părintele Mihai Gheţău a adunat sub acelaşi titlu texte şi imagini care alcătuiesc împreună nu doar una din cele mai bune hermeneutici iconografice scrisă în ultimii ani ci şi o dogmatică istorică a icoanei Epifaniei care ne introduce în semnificaţiile adânci ce pun în lumină misiunea Fiului lui Dumnezeu întrupat şi angajarea Lui în planul de mântuire a lumii.. 173). „Nu putem vorbi despre icoană în deplinătatea ei făcând abstracţie de specificul formei iconografice şi de alte elemente care ţin de conţinutul acesteia, pentru că, aşa cum nu orice vas poate primi orice conţinut, tot astfel, nu orice conţinut estetic poate deveni lăcaş şi mediator al harului” (p.
Citind cartea „Teofania – Scurtă incursiune biblică şi artistică în istoria icoanei Botezul Domnului” învăţăm că sensul icoanei este mai cuprinzător decât conţinutul său. În acest capitol, Părintele Mihail Gheţău realizează un adevărat curs de hermeneutică iconografică, desluşind pentru cititorii cărţii limbajul tainic al compoziţiei icoanei Epifaniei.
Pornind de la o amplă introducere în arta iconografiei creştine, continuând cu o discuţie despre mesajul dogmatic al icoanei Epifaniei (prefigurări ale Botezului în Vechiul Testament
Noul Testament – izvor biblic şi imagistic al icoanei Epifaniei), autorul ne pregăteşte pentru cel mai dens capitol al lucrării sale, „Icoana Botezului Domnului” o posibilă interpretare artistică”.
Pornind de la adevărul că pe actul Întrupării Domnului se fundamentează întreaga teologie a icoanelor, Părintele Mihai Gheţău ne poartă într-un periplu fascinant în universul mistic al icoanei Botezului Domnului.
Scena iconografică a Teofaniei Domnului (Arătarea lui Dumnezeu) sau „Epifania” este o imagine esenţială care adună şi animă în jurul ei toate profeţiile referitoare la întruparea şi arătarea lui Hristos.
Aşa cum mărturiseşte autorul: „Lucrarea de faţă, dedicată icoanei „Teofaniei de la Iordan”, s-a dorit a fi şi un pretext prin care să supun atenţiei nebănuita încărcătură de frumuseţe, de putere şi de adevăr pe care o icoană poate să o tezaurizeze, potenţial cel mai adesea ignorat prin promovarea în spaţiul eclesial a unor imagini pictate într-o manieră anturalistă, câteodată frumoase, dar întotdeauna secătuite de prezenţa Duhului”.
O astfel de carte este cea scrisă de Părintele ieromonah Mihail Gheţău: „Teofania – Scurtă incursiune biblică şi artistică în istoria icoanei Botezul Domnului” şi publicată în 2010 la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Avem nevoie de cărţi despre arta „scrierii” icoanelor, cărţi care să redea sensul originar al acestei arte autentic creştine. În cel mai influent tratat de iconografie bizantină, Erminia lui Dionisie din Furna, zugravul de icoane este sfătuit să nu deseneze după natură fiindcă ceea ce se urmăreşte este „împodobirea cu frumoasă podoabă şi închipuire cerul, duhovniceşte văzut al bisericii”.
Deşi atraşi de frumoasa cromatică a icoanei, majoritatea oamenilor nu înţeleg că icoana nu este o simplă pictură ce trebuie să redea cât mai armonios proporţiile legiferate în natură ci o transcriere în culori a dogmaticii Ortodoxiei.
Datorită influenţei Renaşterii asupra Răsăritului creştin, acest sens originar al artei iconografice aproape a dispărut. În limba greacă, eikonographia înseamnă „scriere cu imagini”
