In secolul IV se dezvolta in Asia Mica in Mesopotamia si Siria o serie de miscari ascetice cu caracter rigorist si harismatic si manifestari adeseori radicale cum a fost eustatianismul si mesalianismul condamnate de Biserica oficiala.
Ica jr..
Ioan I. dr.
Prof.
Arhid.
Vine totodata sa umple un gol de multa vreme resimtit in literatura teologica romanesca contribuind astfel in chip binevenit la substanta si calitatea demersurilor acesteia.
Scrisa intr-un stil stiintific agreabil si incitant tradand o capacitate de analiza a detaliilor dar si putere de sinteza patrundere si maturitate teologica acesta lucrare reuneste in chip fericit atributele excelentei.
Spre bucuria noastra preotul Catalin Palimaru interesat de problematica experientei duhovnicesti a acceptat acesta provocare rezultatul investigatiei sale exemplare atente la detaliu si stapana pe intreaga stufoasa literatura stiintifica a chestiunii reprezentandu-l remarcabila lucrare prezentata ca teza de doctorat in teologie.
Intreaga aceasta complexa problematica se impunea sa-si gaseasca reflectarea si in Teologia romaneasca.
Patrologii occidentali au demonstrat dincolo de orice indoiala apartenenta Corpusului macarian la spatiul siro-occidental dintre Mesopotamia Capadocia si Armenia precum si faptul ca autorul lor un fericit batran fara nume nu numai ca nu a fost eretic mesalian dar a fost un critic al mesalianismului insa din interiorul acelei ample miscari de inviorare ascetico-harismatica a vietii crestine din Siria occidentala raspandita de aici in Mesopotamia Armenia si in Asia Mica.
Forma moderata ortodoxa a acestei miscari este cea pe care ne-o atesta un bogat corpus de literatura duhovniceasca cunoscut sub numele de corpusul macarian si a carui cea mai cunoscuta forma e cuprinsa in cele 50 de Omilii duhovnicesti care au circulat sub numele Sfantului Macarie Egipteanul.
In formele ei extreme aceasta miscare de inviorare duhovniceasca ne este cunoscuta din cateva liste cu propozitii eretice condamnate de o serie de sinoade din intervalul 340 Sinodul de la Gangra si 430 Sinodul III Ecumenic de la Efes .
In secolul IV se dezvolta in Asia Mica in Mesopotamia si Siria o serie de miscari ascetice cu caracter rigorist si harismatic si manifestari adeseori radicale cum a fost eustatianismul si mesalianismul condamnate de Biserica oficiala
