1.
Tratamentul conservat.
Tipul hipertiroidiei (imunogen sau non-imunogen), durata tratamentului, doza de tiamazol cât şi suplimentarea iodului prin dietă sau iatrogen, reprezintă, probabil, factori de influenţare.
Ratele de remisiune raportate variază considerabil, fără ca motivele determinante să fie complet clarificate. În funcţie de selecţia pacienţilor trataţi, remisiunea poate fi obţinută la cel mult 50% dintre pacienţi după un an.
Utilizarea la copii (în vârstă de 2 ani şi sub 2 ani)Siguranţa şi eficacitatea tiamazolului nu au fost sistematic evaluate la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea tiamazolului la copii cu vârsta de 2 ani şi sub 2 ani.
Tratamentul conservator al hipertiroidieiScopul tratamentului este obţinerea statusului metabolic eutiroidian şi a remisiunii pe termen lung, după o durată de tratament limitată.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică totală de tiamazol de 40 mg/zi.
Pentru evitarea hipotiroidiei, poate fi necesar tratamentul suplimentar cu levotiroxină.
Pentru terapia de întreţinere, doza zilnică poate fi redusă şi administrată o dată/zi, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament.
De obicei, tratamentul este iniţiat cu o doză zilnică de 0,5 mg/Kg, împărţită în două sau trei doze egale. b) Monoterapie cu doze zilnice cuprinse între 2,5 până la 10 mg tiamazol.
Hipertiroidia indusă de iod poate necesita administrarea unor doze mai mari.
Copii şi adolescenţiUtilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani)Doza iniţială pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) trebuie ajustată la greutatea corporală a pacienţilor.
Pentru tratamentul de întreţinere, se recomandă una dintre următoarele opţiuni de tratament:a) Administrarea unei doze zilnice de întreţinere cuprinsă între 5 până la 20 mg tiamazol, în asociere cu levotiroxină, în scopul evitării hipotiroidiei.
Doza se ajustează individual, în funcţie de statusul metabolic al pacientului, după cum arată evoluţia statusului hormonal tiroidian. În cazurile severe de hipertiroidie poate fi necesară administrarea unei doze iniţiale de 40 mg tiamazol. În cazurile mai uşoare, poate să nu fie necesară o doză întreagă de blocare şi, de aceea, se poate lua în consideraţie utilizarea unei doze iniţiale mai mici. În multe cazuri, inhibarea producerii de hormoni tiroidieni se poate obţine cu doze zilnice iniţiale cuprinse între 20 până la 30 mg tiamazol.
Trebuie respectate următoarele recomandări de dozare:DozeAdulţiÎn funcţie de severitatea bolii şi de situaţia aportului de iod, tratamentul se începe, de obicei, cu doze zilnice cuprinse între 10 până la 40 mg tiamazol.
Trebuie să se ţină cont de acest lucru, atunci când se începe tratamentul cu tiamazol sau în cazul tratamentului de la carbimazol la tiamazol. 4.2 Doze şi mod de administrareTiamazolul este metabolitul activ al carbimazolului, dar 1 mg de tiamazol nu este echivalent cu 1 mg de carbimazol.
DATE CLINICE4.1 Indicaţii terapeuticeTratamentul hipertiroidiei, incluzând tratamentul conservator al hipertiroidiei, asociată în special cu guşă mică sau absentă pregătirea pentru intervenţie chirurgicală, în toate formele de hipertiroidie pregătirea pentru radioterapie cu iod, în special la pacienţii cu hipertiroidie severă tratamentul intermediar după radioterapie cu iod tratamentul profilactic la pacienţi cu hipertiroidie sub-clinică, adenoame autonome sau antecedente de hipertiroidie, pentru care expunerea la iod este indispensabilă (de exemplu examinare cu substanţe de contrast care conţin iod). 4.
FORMA FARMACEUTICĂTHYROZOL 20 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare brună, cu diametrul de 9 mm, cu o linie mediană pe ambele feţe.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂFiecare comprimat filmat THYROZOL 20 mg conţine tiamazol 20 mg.3.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUITHYROZOL 20 mg, comprimate filmate2. 1
