„[…] desi credeam ca stiu mare parte dintre lucrurile pe care le-a scris, am realizat atunci cand sora lui, Beatrice, mi-a permis accesul la „cufarul” virtual in care Adi isi tinea textele (adica un Google Drive pe care l-am deschis, apoi cercetat saptamani in sir cu mare emotie si traind o droaie de surprize extraordinare) ca de fapt el pastrase fara sa le scoata la iveala un corpus de texte lucrate minutios, „rotunde”, implinite.
Din Toate acestea a trebuit sa alcatuiesc Toate zborurile au fost anulate, atent la granulatia acestor poeme si la o lectura in filigran — ar fi fost cel mai simplu, dar si pagubitor sa le asez in carte in ordine strict cronologica, pornind de la cele mai vechi, scrise in prima parte a deceniului, pana la cele mai recente (majoritatea fiind datate 2016-2017, cand, in jurul varstei de treizeci de ani viziunea lui s-a maturizat, iar scriitura a devenit sigura pe sine, clara si mai concisa decat pana atunci).”.
Texte care, impreuna cu acelea care ne erau deja cunoscute (si care aratau ca se apropie tot mai mult de definitivarea cartii celei noi, pe care planuia sa o publice la un deceniu de la Poezii odioase de dragoste) alcatuiesc nucleul acestui volum postum pe care l-am construit cu gandul la felul in care isi concepea el poezia si cu dorinta de a nu-l trada in vreun fel.
Caci, parca pentru a-i contrazice pe nostalgicii criticii genetice care deplang disparitia manuscriselor, adica a posibilitatii de a cerceta si compara variante succesive ale unui text, de cand cei mai multi dintre noi nu mai scriem de mana (si cu atat mai putin la masina de scris), Adi Dinis a lasat in folderele sale poeme care au si douasprezece variante, uneori sensibil diferite, altele in care a miscat un vers, a adaugat sau a renuntat la o strofa si carora le-a gasit alt titlu, o intreaga forfota de texte potentiale sau de poeme indelung migalite. „[…] desi credeam ca stiu mare parte dintre lucrurile pe care le-a scris, am realizat atunci cand sora lui, Beatrice, mi-a permis accesul la „cufarul” virtual in care Adi isi tinea textele (adica un Google Drive pe care l-am deschis, apoi cercetat saptamani in sir cu mare emotie si traind o droaie de surprize extraordinare) ca de fapt el pastrase fara sa le scoata la iveala un corpus de texte lucrate minutios, „rotunde”, implinite
