Acest volum nu este unul dedicat experienţei militare româneşti sau unei tipologii de război româneşti. Volumul cuprinde articole semnate de: ANA RALUCA ALECU IOANA CONSTANTIN-BERCEAN ȘERBAN FILIP CIOCULESCU MARIUS GHINCEA CĂTĂLIN GOMBOȘ IMANUELA IONESCU OCTAVIAN MANEA ANDREI MIROIU SILVIU PETRE ȘTEFAN POPESCU ANDREEA NICOLETA SAVA GEORGE VIȘAN.
De la armele albe ale Antichităţii până la bomba nucleară a celui de‑al Doilea Război Mondial, natura conflictului armat a rămas imuabilă: grupuri umane organizate, mobilizate de anumite credinţe sau ideologii, acumulând putere economică, tehnologică, militară, încearcă să îşi impună voinţa asupra altora.
Coordonatorii Abordarea fenomenului războiului din acest volum este clausewitziană: natura războiului este constantă, câtă vreme caracterul său este variabil în funcţie de perioada istorică şi de mediul socio‑cultural în care se desfăşoară. (...) Misiunea volumului nu este aceea de a defini vreo doctrină militară sau de a revoluţiona arta războiului, ci de a prezenta perspective româneşti asupra războiului în secolul XXI, pornind de la paradigmele începutului de secol şi folosind mijloacele disciplinelor ştiinţei politice, relaţiilor internaţionale, sociologiei şi istoriei.
Un volum dedicat fenomenului războiului în secolul XXI, considerat din perspectivă românească, ar putea părea, la prima vedere, o idee un pic excentrică (...) experienţa românească în domeniul militar s‑ar putea să fie considerată irelevantă de un observator pretenţios al acestui domeniu sau, în cel mai bun caz, să fie catalogată drept marginală.
Aceste conflicte îngheţate pot fi oricând dezgheţate şi sporesc climatul de insecuritate din regiune. În 2020 s‑a înregistrat un nou episod sângeros în Caucaz, conflictul din Nagorno‑Karabah izbucnind din nou, de data asta din iniţiativa Azerbaidjanului.
Există apoi paradigma conflictelor îngheţate din fostul spaţiu sovietic, care, deşi datează din ultimele decade ale secolului trecut, încă sunt relevante pentru regiunea Mării Negre şi a Caucazului.
Pe urmă, în vecinătatea României în ultimii 20 de ani s‑au desfăşurat conflicte regionale care i‑au afectat direct sau indirect securitatea: Războiul Ruso‑Georgian (2008) şi Războiul Ruso‑Ucrainean (2014), aflat încă în desfăşurare. Ţara noastră, chiar dacă nu este o mare putere, a participat, deci, până de curând la un război îndelungat, într‑o ţară îndepărtată.
România s‑a retras din Afghanistan, cel mai îndelungat conflict militar la care a participat vreodată, după 19 ani petrecuţi în această ţară, ca parte a angajamentelor faţă de NATO şi principalul său aliat, SUA.
Contextul istoric imediat face tema şi mai relevantă.
Scopul său este să identifice, din punct de vedere teoretic şi istoric, caracterul războiului în primele două decenii ale secolului XXI.
Acest volum nu este unul dedicat experienţei militare româneşti sau unei tipologii de război româneşti
