Cu fotografiile autorului „Odata cu timpul, esti exclus din spectacolul naturii, esti inlaturat de pe traseu si redus la tine insuti.
Ce e furtuna de nisip in desert, daca nu erzatul norilor? Ce indica aici gradele, daca nu jarul ramas dupa Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, daca nu inclinatia unei vaste clepsidre de lumina primordial ramasa pe dinafara?“.
Desertul imi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zona in care a directionat tot surplusul de tarana, caldura si lumina.
Aici, oameni si dromaderi, cu totii suntem niste biete insecte, insemne miscatoare efemere pe plaja unei mari imemoriale evaporate in amintirea timpului.
Pustietate, desertaciune, nimicnicie geografica in plina expansiune.
Timpul prefirat in spatiu.
Abatorul mineral al timpului.
Depoul tuturor vanturilor.
Marea nisiparnita a planetei.
O dimensiune in care orice ar patrunde s-ar preface automat in nisip.
O forma de relief obtinuta din macinarea tuturor celorlalte.
O anomalie a naturii in sensul unei extravagante minimaliste de dimensiuni improbabile.
Tu, doar temporar.“ „Desertul incepe sa ti se arate ca o forma de relief abstracta, contradictorie, fara sens.
Natura e mereu in forma, natura e mereu vie.
Acum trupul este muntele care trebuie urcat.
Trupul tau preia povara muntelui.
Fascinatia se topeste in neplacere.
Incepi prin a imblanzi muntele doar pentru a te instraina de el.
Cu fotografiile autorului „Odata cu timpul, esti exclus din spectacolul naturii, esti inlaturat de pe traseu si redus la tine insuti
