Radu Ciobanu este, intr-un moment cand in literatura noastra contemporana nu lipsesc nici personalitatile patrunse cu gravitate de propria importanta, nici spiritele extravertite, prea nerabdatoare pentru a-si controla exploziile temperamentale, unul dintre scriitorii care-si desavarsesc, cu o superba si eleganta discretie, lucrarea, gandindu-si si traindu-si arta cu acea seriozitate si marele calm sufletesc dintotdeauna, constituind marca artistului autentic. - Mircea Petean, 2023 .
Uneori infirmi...
Raman stingheri si saraci.
Altii o alunga sau, pur si simplu, n-o vad, n-o aud si raman singuri, ca si cum s-ar fi ratacit pe niste pamanturi necunoscute si pustii.
Unii stiu s-o urmeze si, urmand-o, din treapta-n treapta au sansa sa ajunga unde trebuie.
Si o face magistral, fara nici un fel de concesii de ordin ideologic, sprijnindu-se pe filosofia conform careia: in viata fiecaruia, se iveste la un moment dat Diotima.
Urmarind destinul clanului Candrea, modul in care contextul istoric a modelat constiinte determinand optiuni de ordin existential, artistic sau politic proprii fiecarui personaj in parte, Radu Ciobanu urca in textul monumentalului sau roman convulsii sociale, conflicte politice, trairi pasionale de o intensitate paroxistica uneori, refacand astfel, din interior, si nu doar panoramand peisajul atat de framantat al unui secol de istorie romaneasca. - Gheorghe Schwartz, 2010
Treptele Diotimei continua demersul romanesc din Crepusculla alta scara, caci ceea ce era acolo o alegorie a disparitiei unei epoci, anume cea interbelica, prin prisma unui personaj memorabil, aici e o fresca a intregii societati romanesti din secolul trecut.
O himera.
Un ideal.
Personaj care pentru cei mai multi dintre noi ramane un vis necesar, fara varsta si fara chip.
Personaj pe care ochiul strain abia il desluseste, insa al carui spirit este simtit indefinit in tinutul SAU. - Laurentiu Ulici, 1987
Pentru mine, domnul Radu Ciobanu este personajul aristocrat din cartile scriitorului Radu Ciobanu. - Mircea Ivanescu, 1985
Dupa o trecere fugara prin proza scurta (importanta) ca exercitiu de stil, Radu Ciobanu s-a dedicat romanului, reusind sa impace, in conditii de profesionalism incontestabil, proilificitatea si echilibrul valoric, a scris deci mult si bine, intr-o singura subspecie: a romanului biografic, cu interes egal distribuit pentru anecdotica si reflectie in sensul ca evocarea unei intamplari de insemnatate particulara devine mereu un pretext al meditatiei generalizante, iar aerul de document biografic al naratiunii se incarca de o tensiune a semnificatiilor care tinde sa faca dintr-o saga familiala un discurs despre conditia umana.
Radu Ciobanu este, intr-un moment cand in literatura noastra contemporana nu lipsesc nici personalitatile patrunse cu gravitate de propria importanta, nici spiritele extravertite, prea nerabdatoare pentru a-si controla exploziile temperamentale, unul dintre scriitorii care-si desavarsesc, cu o superba si eleganta discretie, lucrarea, gandindu-si si traindu-si arta cu acea seriozitate si marele calm sufletesc dintotdeauna, constituind marca artistului autentic
