Autofictiune al carei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezinta un „oras al nebunilor” intr-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, in special nebuni, dar si personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu.
Eliberatoare.” (Ovidiu Simonca) .
Purificatoare.
Amuzante.
Sumbre.
Macabre.
Fascinante.
Intortocheate.
Acum isi cauta axa lumii, gasind-o la Spitalul Socola din Iasi, si pe ramurelele ei a pus povesti.
De-un leat cu alte vlastare viguroase, Simona Popescu, Caius Dobrescu si Andrei Bodiu, vegheate parinteste de Gheorghe Craciun si de Alexandru Musina.
Marius Oprea a fost, la baza, poet.
Mai de-ai nostri, cu bune si cu rele.
Mai simtitor.
Mai «de gasca».
Lupta n-are un invingator, desi tare ma tem ca romancierul e mai iertator decit istoricul. „Prin acest roman, romancierul Marius Oprea se ia la trinta cu istoricul Marius Oprea.
O lume pe care multi dintre noi o recunoastem din viata de zi cu zi, care uneori ne infurie, alteori ne distreaza, dar care ramine mereu aceeasi.
Cu o doza necesara de ironie, un adaos de realitate cotidiana si mult umor, Turma pastorului mut schiteaza tabloul unei lumi in aparenta normale, insa populata de idei si scene dintre cele mai absurde.
Iar locuitorii „orasului nebunilor” pregatesc o preluare a puterii si infiintarea unui nou stat.
Uneori iubiti, alteori contestati, sint persoane cu o imensa notorietate, care de multe ori se intoarce impotriva lor.
Nu lipsesc nici figurile de politicieni, mereu in mijlocul controverselor.
Autofictiune al carei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezinta un „oras al nebunilor” intr-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, in special nebuni, dar si personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu
