Versurile pe care vi le propun sunt, asadar, naive sau fals naive, copilaresti si rafinate in poticnelile lor voite, ironice si tandre laolalta, ori sclipind uneori sardonic, dar intotdeauna ludice.
Altmin teri, numele colectiei ar fi fost altul decat Ludex..
De unde sfatul, in exerga colectiei, al lui Max Jacob: „Sariti coarda, coborand o scara: n-o veti mai atinge cu piciorul.“ Fara a minimaliza nici o modalitate, alta, de contestatie si protest, acestea, in colectia noastra, sunt ludice prin excelenta.
Liiceanu).
Caci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, carora le-ar placea ca gratia sa atenueze, cat de cat, dizgratia conditiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitatia, „Greul Pamantului“, adica (sau, daca nu, o parte, baremi, din vesnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), - jocul fiind o „garantie palpabila“, ca si o „intretinere constanta a reflexului libertatii“ noastre (cu un cuvant al lui G. si verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga).
Altminteri, numele colectiei este o limpede aluzie (cf.
Atunci cand Ludex are, fatalmente, sa-si incheie existenta (lunga/scurta?), cand va ajunge, deci, ex-LUDEX, - intre sufixoidul amintit si, absolut identica acestuia, particula anterioritatii ireversibile (si triste): ex-, ceea ce, totusi, va ramane intreg e tocmai lud(us) „jocul“.
Numele colectiei noastre, Ludex, deriva, bineinteles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca in, de pilda, merceonime ca stirex, pirex, modex, buclex, si altele de acest soi).
Versurile pe care vi le propun sunt, asadar, naive sau fals naive, copilaresti si rafinate in poticnelile lor voite, ironice si tandre laolalta, ori sclipind uneori sardonic, dar intotdeauna ludice