Ideea necesitatii abordarii problematicii teoriei lecturii ni s-a conturat destul de neclar cand incheiam o sumara trecere in revista a catorva teorii pe care le-am considerat a fi la „izvoarele aventurii metodologice moderne”. -Mircea Braga. (…)Si o Ultima apostila: Randurile noastre nu vor invata pe nimeni ce, cum si de ce sa citeasca; dar, poate, un exemplar va ajunge undeva unde sa se inteleaga faptul ca, fara o educatie umanista inca de pe prima treapta a scolii si fara crearea unui larg climat cultural marcat de simtul calitatii vietii intelectuale, stingerea „omului cultural” ne va duce catre o postistorie sinonima cu preistoria.
Ulterior, extinzand incursiunea la sociologie, teoria imaginarului, estetica receptarii, principiile istoriei contrafactuale si teoria comunicarii (unele abordate si in structura de curs universitar), harta teoriei lecturii a devenit mai clara, simultan cu elaborarea unor comentarii privind „starea culturala” a catorva opere prezente in canonul literar romanesc, dar si la un contact mai atent cu miscarea devenita tot mai haotica a ideilor din realitatea imediata.
Ideea necesitatii abordarii problematicii teoriei lecturii ni s-a conturat destul de neclar cand incheiam o sumara trecere in revista a catorva teorii pe care le-am considerat a fi la „izvoarele aventurii metodologice moderne”
