Poeta Virginia Buzdrug iese la rampa ca un actor grabit sa joace rol dupa rol imbracand realitatea in straie fastuoase inadins pregatite pentru a-si sarbatori viata in toata complexitatea ei cu lumini si umbre cu urcusuri si coborasuri dar de fiecare data iesind invingatoare continuandu-si travestiul vietii in diferite ipostaze.
Dar continuandu-si confesiunea poeta iese din acest balast cotidian cautand o compensatie pe care o gaseste prin evadarea in vis construindu-si ipostaze lirice incarcate de sublim de candoare de traire autentica a vietii la scena deschisa Din frunza ruginie a nucului batran.
Exista un amestec de registre stilistice un amalgam de iluzii si deziluzii totul pare a fi cioplit din contraste din alb si negru trairi contradictorii dar la fel de puternice si de autentice.
Tendinta aceasta de a oferi umbrele si luminile unei vieti traite ca spectacol este intalnita de la un capat la altul al volumului Urma pasilor pierduti.
In aceasta ipostaza de tribun fara rezerve de pe aceeasi scena lasa sa se vada culisele aratand cu degetul parca usile inchise unde se fac si se desfac legi unde cei de la putere devin mici dumnezei sfidand si adunandu-si averi intr-o societate in care predomina nonvalorile dar in acelasi timp asistam la neputinta omului simplu de a iesi din ghearele saraciei si ale devalorizarii.
Cu aceeasi luciditate poeta isi exprima raspicat deziluzia pe care o traieste intr-o societate nedreapta.
Concertul noptii In acest spectacol plin de fast poeta creeaza o trapa intunecoasa ca si cum ar smulge valul de purpura si aur peste tarana cea grea un vers eminescian in spatele caruia se ascunde poeta uitand de toate.
Demersul estetic al Virginiei Buzdrug este acela de a-si juca rolurile vietii sub al meu cer instelat chiar pe-a noptii vrajitoare alaturi de Luna si de Luceafar asteptand sa se deruleze spectacolul vietii Si se pregatesc de scena Sa deschida larg cortina Greierasul cu pricina Cu vioara lui straveche a inceput a concerta.
Nedumerire Cu aceeasi luciditate poeta compune scenariul unui cotidian invins invocand cu nostalgie spatiul rural de altadata cu valori traditionale perene in contrast cu realitatea de astazi dezbracata de frumusete insa o face cu amaraciune nerecurgand la un registru stilistic acid acuzator ci doar constata cu amaraciune surparea valorilor cautand solutii de a da un sens vietii sale prin evadare in vis intr-un spatiu imaginar astral unde totul pare sa se incarce de frumusete si de vraja Lunii.
Viata ii apare ca un caleidoscop pe un pat de flori mi-asterne un cearsaf plin de culori si ma-nalta apoi spre nori .
Continuand pe aceeasi idee a refugiului in vis poeta isi deruleaza calatoria imaginara Sub cerul plin de stele visele sa-mi impletesc insa implinirea este posibila doar printr-un zbor chagallian pe deasupra caselor plonjand intr-un eden intr-o gradina cu flori cuprinzand in brate Luna-n vis Doamne cat e de frumoasa viata scursa-n Paradis .
Nu intamplator volumul se deschide cu poemul Mi-am permis sa visez.
Cand Cautandu-si confortul psihic intr-un carpe diem poeta se disculpa pentru asa-numitele insomnii evadand in vis.
Ravnind splendoarea poeta este avida de fastuos de straie noi cauta lumini stralucitoare ziua in amiaza mare razele sa incalzeasca sa patrunda-n larga zare .
Ne priveste cu indrazneala isi pune pe tava trairile constienta ca viata e ultima carte care trebuie traita pana la ultima fila Deschid ochii dimineata simt ca m-am nascut din nou si mi se pare ca viata am primit-o drept cadou Cand .
Virginia Buzdrug scrie cu ravna invitandu-ne intr-o calatorie fara sfarsit fara angoase ascunzandu-si lacrimile confesandu-se cu o luciditate dezarmanta.
Intr-un astfel de discurs poetic amplu pe o intindere de vreo patru sute de pagini se ambitioneaza sa spuna tot fara sa mai ascunda nimic in vreun ungher al sufletului convingandu-ne pana la Urma sa-i dam dreptate.
La brat cu Luna cu Luceafarul intr-un alai de stele poeta penduleaza intre teluric si inalt printre anotimpuri destramate aruncand secundele intr-un hau regenerand sfidator cautand Urma pasilor pierduti.
Poeta Virginia Buzdrug iese la rampa ca un actor grabit sa joace rol dupa rol imbracand realitatea in straie fastuoase inadins pregatite pentru a-si sarbatori viata in toata complexitatea ei cu lumini si umbre cu urcusuri si coborasuri dar de fiecare data iesind invingatoare continuandu-si travestiul vietii in diferite ipostaze
