„Veninul strâns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac.
Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală.“ (Gabriel LIICEANU) .
A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, sa mă înec în regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi, să mă adun din nou.
Eram pur şi simplu necopt. „Veninul strâns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac