Aceasta carte este o forma a tezei de doctorat sustinute la UNArte in 2017. 3, 2017)..
Romanian Political Science Review, nr. 2, 2017); „Uniunea Artistilor Plastici in perioada 1954-1963: intre aparat de stat si dispozitiv” (Studia Politica.
Romanian Political Science Review, nr.
O analiza din perspectiva prezentului, 2016); „Crearea Uniunii Artistilor Plastici si rolul acesteia in formarea artistului de stat in primii ani de la infiintare” (The State Artist in Romania and Eastern Europe: The Role of the Creative Unions, 2017); „Le Festival mondial de la jeunesse et des etudiants, moment d’echanges inattendus et mal controles” (Studia Politica.
Studiu de caz: Asociatia Internationala a Artelor Plastice - AIAP” IDEA arta + societate,#48, 2015); „Expozitia Medium, moment de sinteza a neo-avangardelor sub semnul post-conceptualismului” arta in Romania intre anii 1945-2000.
Dezvoltarea taberei de tineret de la Costinesti, 1970-1972” (Vederi incantatoare: urbanism si arhitectura in turismul romanesc de la Marea Neagra in anii ’60-’70, 2015); „Aderarea Uniunii Artistilor Plastici la organisme internationale.
Studii in onoarea Ancai Oroveanu, 2012); „Arhitectura si arta monumentala pe litoralul romanesc in perioada dezghetului politic.
Intre studiile publicate in ultimii ani se numara: „Miscarea artistica timisoreana si redefinirea canonului artistic in perioada de liberalizare politica” (Di suo’ maniera e di suo’ aria.
A primit granturi de cercetare din partea Getty-Colegiul Noua Europa, Archives de la Critique d’Art (Rennes) si Maison des Sciences de l’Homme (Paris).
Este membru al AICA International.
Magda Predescu Magda Predescu este cercetator la Muzeul National de arta Contemporana din Bucuresti, unde preocuparile ei pentru arta din perioada comunista s-au concretizat in proiecte documentare si expozitionale.
Pe de alta parte, acestia au stiut sa foloseasca momentele de relaxare ideologica pentru a dobindi o oarecare autonomie de gindire si de actiune in raport cu puterea politica totalitara, pentru a transgresa codurile si a transforma normele, folosind in mod creativ cadrul de actiune pe care l-au avut la dispozitie.
Statul comunist nu a rezistat doar prin teroare, ci si prin alianta cu o clasa sociala privilegiata, cea a creatorilor de arta deveniti functionari de stat.
Analizarea informatiei cu acest instrumentar metodologic a condus la concluzia ca puterea comunista s-a consolidat abia in momentul in care a produs efecte pozitive, a provocat dorinte si a modelat comportamente.
Modelele teoretice utilizate circumscriu, in cea mai mare parte, conceptele de putere si identitate.
In vederea unor abordari nuantate a fenomenelor artistice, au fost cercetate anumite fonduri arhivistice, publicatiile vremii, literatura testimoniala, cataloagele de expozitie si au fost realizate interviuri.
Perioada analizata se intinde aproximativ intre prima Conferinta Nationala a Uniunii Artistilor Plastici (1950) si a patra Conferinta (1973), cu mici extinderi inainte si dupa aceste doua momente.
Lucrarea se doreste a fi atit un studiu institutional, cit si un studiu al transformarilor canonului artistic in primele decenii de comunism.
Aceasta carte este o forma a tezei de doctorat sustinute la UNArte in 2017
