Un paradox fundamental al poeziilor Szymborskai consta tocmai in „simplitatea” expresiei poetice in raport cu complexitatea problemelor abordate. - Constantin Geambasu. [...] Lirica szymborskiana, aflata sub semnul paradoxului si al rasturnarilor spectaculoase de cauzalitate, al impulsului ludic neistovit de a inventa universuri alternative, poate fi inscrisa in contextul postmodernist.
Perspectiva cognitiva impune forma poetica: adevarul crud si amar, realitatea confuza, dramatismul si relativitatea cunoasterii umane, toate acestea cer o poezie simpla, lipsita de podoabe rafinate si de virtuozitate prozodica.
Este o consecinta fireasca a demersului artistic menit sa dezvaluie tainele primordiale intr-un mod primar, care sacrifica ornamentalul si, pana la un punct, chiar muzicalitatea.
Poezia este scoasa din straiele lucioase si bogat ornamentate, oprindu-se cu precadere la cultivarea unui registru cat mai natural din punct de vedere tehnic.
Un paradox fundamental al poeziilor Szymborskai consta tocmai in „simplitatea” expresiei poetice in raport cu complexitatea problemelor abordate
