„Acesta este un aspect fundamental al religiei egiptene.
Il cuprinde, dar nu se margineste la el; se asaza fara sa se includa si se desfasoara fara sa se ingradeasca.” (Vernus Pascal).
Zeul il atinge, lasa in el pentru o vreme un crampei din substanta sa, dar nu se inradacineaza.
Afinitati, omologii si analogii, pastrand proportiile, cu principiile a caror buna functionare o asigura pot atrage o divinitate spre un element sau altul.
Personalitatea lor depaseste acel ceva prin care se lasa intrevazute sau prin mijlocirea caruia oamenii incearca sa le surprinda.
Isi pastreaza intotdeauna independenta dincolo de aceste manifestari.
Daca, pentru a se arata oamenilor, divinitatile au ales niste ipostaze din elementele cele mai potrivite din lumea sensibila, ele se investesc in acestea doar temporar, tranzitoriu, insa nu se angajeaza niciodata in totalitate. „Acesta este un aspect fundamental al religiei egiptene
