„Este adevarat ca in Romania nu exista o traditie veritabila a gandirii antropologice si ca disciplina antropologiei, atat cat s-a putut dezvolta ea recent, a ramas un fel de subramura a sociologiei.
Din toate aceste puncte de vedere, putem invata atat din succesele, cat si din esecurile lui Geertz .“ - Stefan Guga.
La fel ca in cazul lui Geertz, aceste lucruri trebuie asumate ca fiind imperative deopotriva epistemice si etice.
Mai mult ca niciodata, stiintele sociale din Romania au nevoie de o baza solida de cunoastere densa, de dezvoltarea unui simt al contextului (cum ar spune Geertz, al localului ca realitate fenomenologica si nu neaparat geografica) si de cultivarea unui etos al cautarii sensului in ceea ce pare a fi profund irational.
Sociologia romaneasca a fost pana nu demult bantuita de spectrul teoriei functionaliste parsoniene, a distinctiei intre economic, politic, social si cultural ca domenii autonome ontologic si epistemologic (faimoasa schema AGIL, ajunsa un fel de cliseu teoretic parsonian), a culturii ca adunatura de valori sau mentalitati (termeni intelesi in cheie individualista si mentalista si care permit o intelegere decontextualiza(n) ta si esentialista a culturii) si a schimbarii sociale ca proces de modernizare sau dezvoltare a intregii societati (incluzand aruncarea la cosul de gunoi al istoriei a practicilor, institutiilor si chiar a oamenilor asociati cu traditionalul, oferind totodata justificarea diferitelor sociologii conservatoare ce refuza atat idealulmodernitatii, cat si traditionalul asa cum exista el de fapt, in favoarea unui traditional imaginar si cu adevarat anacronic).
Din perspectiva mai larga a ansamblului stiintelor sociale, Interpretarea culturilor este poate mai importanta decat pare la prima vedere. „Este adevarat ca in Romania nu exista o traditie veritabila a gandirii antropologice si ca disciplina antropologiei, atat cat s-a putut dezvolta ea recent, a ramas un fel de subramura a sociologiei
