Înființată în anii 1920 cu intenția de a folosi ce se cunoștea la momentul respectiv despre comportamentul uman pentru optimizarea potențialului sportivilor și pentru creșterea stării de bine a acestora, Psihologia sportului a cunoscut apoi un declin de câteva decenii. - autorii.
Cu cât numărul adepţilor psihologiei sportului va creşte şi cu cât se va dezvolta cultura psihologică a celor care într-un fel sau altul activează în sport, cu atât mai bine se vor realiza funcţiile educative şi formative ale acestuia.
Dar cum nicio ştiinţă nu-şi dovedeşte viabilitatea decât atunci când este cultivată şi aplicată, tot aşa valoarea teoretică şi metodologică a psihologiei sportului este dată de măsura în care antrenorii (în mod deosebit ei, întrucât numărul psihologilor angajaţi direct în sport este deocamdată relativ redus) cunosc şi aplică legităţile acestei discipline în activitatea lor curentă de pregătire şi educare a sportivilor.
Psihologia sportului se prezintă ca un ansamblu de teorii şi metode cu caracter teoretic, metodologic şi aplicativ de mare însemnătate pentru ştiinţa activităţilor corporale şi mai ales pentru sportul de performanţă.
Prin studiile și lucrările sale, prin munca asiduă și neobosită de promovare a psihologiei sportului, prin vasta întindere a cunoștințelor specifice domeniului, a fost cel mai apreciat și recunoscut ambasador al psihologiei sportului din România, dobândind recunoaștere științifică la nivel internațional.
Mihai Epuran a avut o activitate universitară de peste 60 de ani, a fost autor a numeroase monografii și manuale universitare în domeniul psihologiei sportului, teoriei și metodologiei cercetării activităților corporale, membru fondator al Federației Europene de Psihologia sportului și Activităților Corporale (FEPSAC), membru în comitetul de conducere al FEPSAC și în cel al Societății Internaționale de Psihologie a Sportului.
Prof. În prezent este cadru didactic asociat la Universitatea Titu Maiorescu, la programul de Master în Psihologia Sportului.
Florentina Tonița lucrează în domeniul psihologiei sportului și performanței din 1995, acumulând o experiență care vizează toate ariile acesteia (cercetare, Psihologia sportului aplicată și academică).
A lucrat în domeniul psihologiei sportului de performanță din 1972 cu loturile olimpice de tir, scrimă și gimnastică masculină.
Este psihoterapeut, formator și supervizor în hipnoză clinică, ericksoniană și psihoterapie cognitiv-comportamentală, cu o experiență de peste 30 de ani în aceste domenii. în psihologie, este director al Departamentului de Psihologie și Psihoterapie din cadrul Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu" din București. și dr. univ.
Irina Holdevici, prof. în Psihologia Sportului, Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova și al Universității din Iași, Președinte al Consiliului Științei sportului din România. și dr. univ.
Mihai Epuran (1923 – 2020) prof.
Autorii săi sunt nume de marcă în această ramură relativ tânără a psihologiei, cu atât mai promițătoare cu cât activitățile sportive încep să capete un loc tot mai extins în viața oamenilor.
Psihologia sportului de performanță este un tratat cuprinzător, bine documentat, cu o importantă componentă practică, tehnică, util tuturor specialiștilor în domeniu.
Aceasta a renăscut în 1965, odată cu înființarea Societății Internaționale de Psihologia sportului și cu introducerea sa în rândul disciplinelor universitare în anii 1970 în Statele Unite ale Americii. Înființată în anii 1920 cu intenția de a folosi ce se cunoștea la momentul respectiv despre comportamentul uman pentru optimizarea potențialului sportivilor și pentru creșterea stării de bine a acestora, Psihologia sportului a cunoscut apoi un declin de câteva decenii
