De cativa ani incoace, scrierile apocrife au starnit un interes crescut in mediile academice.
Si, la final, Patrick Laurence isi pune niste intrebari despre statutul ereziei prisciliene..
Apoi, Jacqueline Amat, o specialista in vise, ne propune o meditatie foarte concentrata asupra viselor si viziunilor in calitatea lor de categorii literare sau de experiente spirituale.
Romanul poate fi clasat in randul scrierilor apocrife tardive.
Marlene Kanaan ne introduce intr-un text original si prea putin cunoscut din Evul Mediu: Romanul lui Varlaam si al lui Ioasaf, pastrat in manastirea Balamand (din Liban), reprezentand o adaptare crestina a unei legende indiene.
Ne dam seama de acest aspect mai ales odata cu Scrisoarea festiva numarul 39 a lui Atanasie din Alexandria si cu lucrarea Despre doctrina crestina a lui Augustin.
Parintii Bisericii insa au pus la cale cu repeziciune criteriile care sa deosebeasca scrierile canonice de cele apocrife.
In ele, apelul la imaginatie este un fapt omniprezent.
Apoi Jeannine Siat se ocupa de studierea deosebirilor dintre evangheliile canonice si evangheliile apocrife, subliniind faptul ca cele dintai aleg sa mearga pe linia subiectivitatii, a obiectivitatii, pe cand celelalte abunda in istorisiri care ne trezesc mai degraba uimirea.
Bernard Pouderon ne demonstreaza ca avem de-a face cu o scriere gnostica.
Atentia ne-a fost indreptata asupra Evangheliei lui Iuda.
De cativa ani incoace, scrierile apocrife au starnit un interes crescut in mediile academice
