„Autorul nu concepe jurnalul ca spatiu al confesiunilor violente, nu-si varsa aici otravurile, ca Sainte-Beuve altadata, incondeindu-si pentru eternitate contemporanii.
Insemnarile de felul acesta sunt de nepretuit, cu atat mai mult cu cat aduc la suprafata, chiar daca hieroglific, tainele unei existente nu lipsita de framantari si angoase.” Antonio Patra.
Iar vointa nu se refera atat la regularitatea notatiilor (diaristul recunoaste adesea ca trec uneori luni intregi fara sa scrie nimic), cat la disciplina gandirii, la efortul cunoasterii si al modelarii de sine.«Fanatic al pudorii», criticul nu este, totusi, atat de mandru de atitudinea sa rezervata («viciul discretiei» e o sintagma ce se repeta), regreta amarnic pierderea unui jurnal de tinerete, distrus, se pare, pe fondul unei crize conjugale.
In jurnal vede mai mult «un exercitiu de viata, forma de manifestare a libertatii spiritului si opera a vointei noastre». „Autorul nu concepe jurnalul ca spatiu al confesiunilor violente, nu-si varsa aici otravurile, ca Sainte-Beuve altadata, incondeindu-si pentru eternitate contemporanii
