La data de 11 mai, anul 330 d.
Ch., Constantin I inaugureaza noul oras-cetate al Imperiului Roman, un Bizant (elen) reinventat dupa modelul capitalei occidentale.
Un eseu istoric despre memorie si despre uitare este aceasta carte, un posibil raspuns la intrebarile: care ii sunt \'radacinile\' si cum s-a format imaginarul bizantin?.
Pe tot traseul de cercetare a relatiei dintre imagine si imaginarul puterii, intalnim patru momente semnificative: secolele V-IV i.
Ch., respectiv varsta de aur a cetatii grecesti si modelul imperiului lui Alexandru; secolele I-IV d.
Ch, principatul roman si mutatia \'constantiniana\'; secolele VIII-IX, iconoclasmul; secolul XIV, isihasmul.
Sondarea \'arheologica\' ne poarta intr-un perimetru sapat adanc in timp, in antichitatea greco-romana, dar si in sub-perimetre colaterale, atat pe axul vertical al perioadelor, cat si in spatiu, pe orizontala, urmarind translatia dinspre Roma inspre Constantinopol.
Desi el creste in jurul unei figuri centrale, imparatul, nu oglindeste doar natura divina a acestuia, ci si puterea disemnata prin imagine si cuvant in lumea guvernata de el, in oikoumene.
Acesta este pragul de pe care se ridica mai tarziu imaginarul medieval.
Roma a dat nu doar o scenografie urbana a triumfului, ci si o formula de rememorare colectiva a trecutului, funus imaginarium (cortegiul de masti ale stramosilor), organizat in cadrul ceremonialului indoliat dedicat principelui, dar si de consacrare a gloriei sale.
La data de 11 mai, anul 330 d.
Ch., Constantin I inaugureaza noul oras-cetate al Imperiului Roman, un Bizant (elen) reinventat dupa modelul capitalei occidentale
