La scurt timp dupa terminarea Sonatei pentru pian, in 1943, Mihail Jora reintra in ambianta muzical-poetica schumanniana, de data aceasta insa mult mai direct. (Poate, ca forma, piesa este si un omagiu adus lui Reger, cu ale sale multe si stufoase serii de Variatiuni si figuri).
Compozitorul cladeste un ciclu de variatiuni, terminat cu o fuga, pe tema unui lied de Sechumann.
La scurt timp dupa terminarea Sonatei pentru pian, in 1943, Mihail Jora reintra in ambianta muzical-poetica schumanniana, de data aceasta insa mult mai direct