Desi formal cartea pare a fi una de interviuri, prin raspunsurile sale Razvan Petrescu dovedeste mai degraba o pofta nestapanita de a face proza.
Razvan PETRESCU.
Antivomitivele sunt de mare ajutor.
A fi scriitor in ziua de azi inseamna in primul rand sa fii sensibil.
Sau nu se deapana.
Daca autorul nu-i roman, anii cand era mic se deapana la periferie.
Apoi, prin regresie, se trece la copilaria eroului petrecuta inainte de ceea ce tocmai s-a intamplat sub ochii nostri cand ea a tipat de placere odata cu noi, in metrou, iar copilaria e la tara.
Insa nu inainte de-a descrie urmelor pasilor pe nisip, inima desenata tot acolo, cu lopatica, muzica bilelor si frustrarea naratorului ca n-a luat Premiul Nobel, macar asa.
Daca adaugi plaja in partea de nord a patului, o gramajoara de scoici sidefii, doi albatrosi cu cioc curbat in sus ca simbol al puritatii (pot fi si vrabii), cateva valuri care plescaie si nunta finala unde canta Celine Dion la frunza, romanul e gata.
E doar o simpla forma de comunicare a sentimentelor celor mai profunde si sofisticate, precum cele sexuale.
Pentru ca-i forma de arta cea mai accesibila, o pot imbratisa si analfabetii, prin rune, tipete sau cu bratele, si nici nu e arta.
Razvan NASTASE De ce au aparut atatia scriitori in ultimii ani? Pentru ca-i usor.
O carte numai buna sa-ti starneasca pofta de a citi, de a asculta muzica de cea mai buna calitate, si ocazie ideala de a arunca o ocheada in sufletul si mintea unuia dintre cei mai importanti autori de proza scurta romani ai zilelor noastre.
Ironia caustica si cinismul (bine temperat) fac casa buna cu referintele savante.
Jocurile de cuvinte abunda, dupa cum extrem de numeroase sunt paralelele cu muzica si compozitia.
Intrebarea e prilej de exercitiu de stil, realitatea si fictiunea isi dau mana, iar stilul foarte personal al autorului razbate de la fiecare colt de fraza.
Desi formal cartea pare a fi una de interviuri, prin raspunsurile sale Razvan Petrescu dovedeste mai degraba o pofta nestapanita de a face proza
