Ce gasiti in acest prospect1.
Medi.
De interes clinic deosebit este mascarea simptomelor adrenergice care semnalează hipoglicemia, cu afectarea percepţiei subiective a simptomelor de alarmă ale acesteia.
Medicamentele care întârzie eliminarea metforminei (cum este cimetidina) cresc riscul de acidoză lactică.
Următoarele medicamente pot să reducă efectul metforminei de scădere a glicemiei: glucocorticoizi; combinaţii estroprogestative, anticoncepţionale orale; adrenalină şi alte simpatomimetice; glucagon; hormoni tiroidieni; tiazide şi diuretice de ansă; diazoxid, fenotiazine; acid nicotinic şi derivaţi.
Interacţiuni şi atenţionări specialeInteracţiuniÎn timpul tratamentului de lungă durată cu metformină, atât începerea cât şi întreruperea administrării oricărui alt medicament poate duce la perturbarea echilibrului metabolic.
Asocierea metforminei cu următoarele medicamente poate intensifica efectul de scădere a glicemiei: insulină, alte antidiabetice orale (derivaţi de sulfoniluree, acarboză); antiinflamatoare nesteroidiene
IMAO (inhibitori de monoaminooxidază); oxitetraciclină; inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei; fibraţi; ciclofosfamidă sau derivaţii săi.
Administrarea pe perioade lungi a blocantelor beta-adrenergice şi a simpatomimeticelor cum sunt clonidina, rezerpina şi guanetidina poate, de asemenea, să determine scăderea glicemiei.
Modificările hemogramei pot fi corectate prin administrarea suplimentară de vitamină B12.3.
Pacienţii obezi trebuie să continue dieta hipocalorică.
Testele uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate regulat.
Metformina administrată în monoterapie nu produce hipoglicemie, dar este necesară prudenţă în cazul utilizării concomitente cu insulină sau derivaţi de sulfoniluree.
Testele funcţionale hepatice trebuie efectuate atât înaintea cât şi în timpul tratamentului.
Deoarece nu pot fi excluse tulburări ale metabolismului vitaminei B12, este necesară determinarea anuală a hemogramei la fiecare pacient.
METFORMIN 1000 mg nu este indicat în:diabet zaharat de tip I;cazul în care pacienţii cu diabet zaharat de tip II nu mai răspund la tratamentul cu sulfonilureice.
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte tratamentul cu clorhidrat de metformină în cazurile foarte rare de adolescenţi cu diabet zaharat de tip II (diabet zaharat MODY).
Precauţii
Pacienţii trebuie să continue dieta cu o distribuţie normală a raţiei zilnice de glucide.
Metformina poate fi administrată în monoterapie sau în asociere cu antidiabetice sulfonilureice sau cu insulină.
Contraindicaţii
Administrarea METFORMIN 1000 mg este contraindicată în următoarele cazuri: hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţii produsului; insuficienţă renală şi hepatică;cetoacidoză diabetică, precomă diabetică;acidoză metabolică decompensată;comă hiperosmolară;insuficienţă cardiacă;boala arterială ocluzivă periferică;infarct miocardic recent;insuficienţă respiratorie;hipoxie tisulară (în caz de anemie, colaps sau şoc);stări catabolice (de exemplu în cazul neoplaziilor);infecţii acute sau cronice severe;alcoolism;examinări radiologice cu administrare intravenoasă de substanţe de contrast iodate.
Indicaţii şi contraindicaţii
Indicaţii terapeuticeTratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip II), în special la pacienţii supraponderali, în cazul în care dieta şi exerciţiul fizic nu pot restabili echilibrul glicemic.
CompoziţieUn comprimat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, povidonă K30, laurilsulfat de sodiu, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutică: Antidiabetice orale; biguanide 2.
Alte informatii1.
Reactii adverse si supradozaj6.
Doze si mod de administrare5.
Interactiuni si atentionari speciale4.
Indicatii si Contraindicatii3.
Compozitie2.
Ce gasiti in acest prospect1
