Indicatii:Tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip 2), in special la pacientii supraponderali, in cazul in care dieta si exercitiul fizic nu pot restabili echilibrul glicemic.
Daca se suspecteaza o acidoza metabolica, tratamentul cu metformina trebuie intrerupt si pacientul trebuie spitalizat imediat.
Administrarea de substante de contrast iodate Avand in vedere ca administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate determina aparitia insuficientei renale, tratamentul cu metformina trebuie intrerupt inainte si in timpul investigatiei; administrarea nu tre.
Testele de laborator arata scaderea pH-ului sanguin, concentratie plasmatica a acidului lactic de peste 5 mmol/l, cresterea concentratiei plasmatice a anionilor si crestere raportului lactat/piruvat.
Incidenta acidozei lactice poate fi scazuta prin evaluarea factorilor de risc asociati, cum sunt diabetul insuficient controlat, cetoacidoza diabetica, postul prelungit, consumul excesiv de alcool etilic, insuficienta hepatica, hipoxia.
Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale si hipotermie, urmate de coma.
Pe parcursul tratamentului controlul glicemiei se poate imbunatati, ceea ce impune reducerea dozei de metformina, mergand pana la intreruperea tratamentului; aceasta este importanta mai ales la pacientii varstnici, pentru a reduce riscul de acidoza lactica.
Compozitie:Un comprimat contine clorhidrat de metformina 850 mg si excipienti: celuloza microcristalina, povidona, laurilsulfat de sodiu, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Precautii:
Acidoza lactica Acidoza lactica este o complicatie metabolica rara, insa severa (mortalitate mare in absenta tratamentului prompt), care poate sa apara datorita acumularii metforminei, in special la diabeticii cu insuficienta renala severa.
La varstnici trebuie luata in considerare posibila afectare a functiei renale, ajustand adecvat doza de clorhidrat de metformina si controland regulat parametrii functiei renale.
Durata tratamentului depinde de evolutia afectiunii.
Comprimatele se administreaza cu un pahar cu apa in timpul mesei.
Doza maxima recomandata este de 3 comprimate METFORMIN 850 mg pe zi.
Doza recomandata este cuprinsa intre 1 – 3 comprimate METFORMIN 850 mg (850 – 2550 mg clorhidrat de metformina) administrata fractionat, de 2 – 3 ori pe zi.
In cazul in care raspunsul glicemic nu este satisfacator, doza zilnica se creste treptat, sub supraveghere medicala atenta, la intervale de cateva zile pana la 2 saptamani, pana la atingerea dozei eficace.
Dozele initiale recomandate sunt de 1/2 – 1 comprimat METFORMIN 850 mg (425 – 850 mg clorhidrat de metformina) pe zi.
Metformina poate fi administrata in monoterapie sau in asociere cu antidiabetice sulfonilureice sau cu insulina.
Contraindicatii:Administrarea METFORMIN 850 mg este contraindicata in urmatoarele cazuri: - hipersensibilitate la clorhidratul de metformina sau la oricare dintre excipientii produsului; - insuficienta renala si hepatica; - cetoacidoza diabetica, precoma diabetica; - acidoza metabolica decompensata; - coma hiperosmolara; - insuficienta cardiaca; - boala arteriala ocluziva periferica; - infarct miocardic recent; - insuficienta respiratorie; - hipoxie tisulara (in caz de anemie, colaps sau soc); - stari catabolice (de exemplu in cazul neoplaziilor); - infectii acute sau cronice severe; - alcoolism; - examinari radiologice cu administrare intravenoasa de substante de contrast iodate.
METFORMIN 850 mg nu este indicat in: - diabetul zaharat de tip 1; - cazul in care pacientii cu diabet zaharat de tip 2 nu mai raspund la tratamentul cu sulfonilureice.
Nu exista experienta clinica in ceea ce priveste tratamentul cu clorhidrat de metformina in cazurile foarte rare de adolescenti cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat MODY).
Administrare:
Tratamentul cu clorhidrat de metformina trebuie adaptat in functie de regimul dietetic al pacientului si de rezultatele investigatiilor metabolice (glicemie, glicozurie).
Indicatii:Tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip 2), in special la pacientii supraponderali, in cazul in care dieta si exercitiul fizic nu pot restabili echilibrul glicemic
